Teleportarea

Inca o bariera a cunoasterii a cazut, inca o frontiera a stiintei, anticipata doar de scriitorii de science-fiction, a fost atinsa! Oamenii de stiinta au realizat inca un vis ce parea imposibil de indeplinit-teleportarea. Aproape oricine a vazut secventa unei teleportari intr'un film de anticipatie: subiectii se pozitioneaza in niste lacasuri speciale si dispar sub actiunea unor raze, aparand vii si nevatamati intr'un cu totul alt loc.Patrunzand in misterul acestui fenomen, incercam sa vedem cum se poate realiza si, mai ales, ce ne rezerva viitorul!

Chiar daca pare o simpla corespondeanta, se impune sa incepem incursiunea in acest extraordinar fenomen aducand in centrul atentiei o tehnica sacra-Merkaba, veche de mii de ani, cunoscuta doar de marii initiati ai Antichitatii. Ce este aceasta tehnica si ce legatura are ea cu fenomenul teleportarii vom vedea imediat. Corpul uman poseda propriu camp electromagnetic; de asemenea, Pamantul are un astfel de camp, ambele dezvoltand o miscare de rotatie. Rotind la viteze foarte mari campul electromagnetic al unei fiinte, in sens invers rotirii campului electromagnetic al planetei, se obtine fenomenul de...teleportare! Pare o utopie, insa la aceasta se reduce tehnica sacra Merkaba, practicata inca pe Terra. Sa fi constituit un astfel de procedeu, modelul dupa care, pe 28 octombrie 1943, se realizeaza celebra incercare de teleportare, cunoascuta sub numele de ,, Experimentul Philadelphia"? Chiar daca aceast proiect ramane inca invaluit in mister, au existat de'a lungul timpului mai multi oameni de stiinta care au confirmat posibilitatea teleportarii, sub actiunea unor campuri electromagnetice rotative, foarte puternice.

Fictiunea dispare, stiinta ramane

La inceputul secolului al XX-lea, cativa oameni de stiinta de prestigiu, printre care Albert Einstein, Nikola Tesla, Erwin Schrodinger si Werner Heinsenberg, puneau noile baze ale fizicii, facand posibila, cel putin teoretic, teleportarea. Un prim pas in intelegerea acestui fenomen l-a constituit descoperirea facuta de Albert Einstein, Boris Podolsky si Nathan Rosen, in ani '30, a procesului denumit ,,entanglement" sau ,,corelatia Einstein-Podolsky-Rosen (EPR)", care definea acel tip subtil de informatie transmisa intre doi atomi, cand sunt supusi fenomenului respectiv. Mai tarziu, in anii '60, un alt mare fizician, John Steward Bell, a demonstrat ca o pereche de particule care au suferit fenomenul de ,, entanglement" si au fost in contact, iar apoi s-au indreptat spre directii diferite, pot manifesta un comportament individual alealtor, prea puternic corelate pentru a putea fi explicat cu ajutorul statisticii clasice. Si experimentele realizate pe fotoni au confirmat respectivele corelatii, furnizand argumente foarte puternice cu privire la validitatea mecanicii cuantice, care explica aceste fenomene. Despre teleportarea cuantica s-a mentionat pentru prima oara in cadrul echipei de specialisti de la IBM, compusa din: Charles H. Bennette, Gilles Brassard, Claude Crepeau, Richard Jozsa, Asher Peres si William K. Wooters. Acest lucru se intampla in 1993, patru ani mai tarziu fiind efectuate primele experimente prin care, utilizand fotoni cuplati si o fibra optica, oamenii de stiinta au reusit transferul unei unitati de intrarea cuantica ( qubit ). La scurt timp dupa primele rezultate spectaculoase de teleportare propriu-zisa.

Stirea care a uimit intreaga lume

Pe 14 iunie 2004, doua echipaje de cercetatori, formate din fizicieni de la Universitatea din Innsbruck, respectiv de la Institutul American pentru Standarde si Tehnologie ( NIST ), au realizat, in premiera mondiala, teleportarea unui atom, mai exact transferarea proprietatilor ce definesc starea cuantica a unui atom ( energia, masa, viteza, acceleratia si campul electromagnetic, encodate prin qubiti ) catre alt atom, cu ajutorul unui al treilea atom auxiliar. In computerele viitorului, aceasta informatie va organiza quibitii ( forma cuantica a bitilor digitali 0 si 1 ), in vederea procesarii datelor prin astfel de echipamente. Chiar daca cele doua echipe au folosit metode de teleportare si atomi diferiti ( atomi de calciu, in cazul austriecilor, si atomi de beriliu, in cazul americanilor ), ele au urmat acelasi protocol de realizare a experimentului. Primul pas a constat in crearea unei retele de legatura intre cei doi atomi. Apoi, proprietatile lor cuantice au fost masurate cu precizie si replicate, cu o raza laser, celui de al treilea atom, localizat la o distanta de opt microni. Teleportarea propriu-zisa a durat doar patru milisecunde. Experimentul a fost o reusita totala, profesorul Rainer Blatt de la Universitatea din Innsbruck declarand ca ,, aceasta reprezinta un pas semnificativ spre a face din procesarea cuantica a informatiilor o realitate, fiind o noua piatra de hotar in fizica moderna". Cele doua proiecte deschid calea urmatoarei generatii de computere, determinandu'i pe oamenii de stiinta sa afirme ca timpul computerelor cuantice, super-rapide ( cu un milion, pana la un miliard de ori mai rapide fata de cele actuale), ar putea veni foarte curand.